O alta mica schimbare ar fi ca anul asta vom incerca sa facem intalnirea in timpul saptamanii. Noi propunem marti (20 aprilie) sau miercuri (21 aprilie), incepand cu ora 6 pana spre miezul noptii. Asteptam un feedback de la voi in urmatoarele 2-3 zile, sa ne spuneti ce zi preferati si in care nu puteti sigur. In functie de asta, vom alege ziua in care pot ajunge cei mai multi. Daca puteti mentiona si o sugestie de locatie, ne-ati usura munca.

ps. remember intalnirea de anul trecut: text , foto , video

Dupa deliberari cu Bogdan…
bogdan: blogul e mort oricum
bogdan: trebuie doar ingropat de marius
…se pare ca asta e ultimul articol.

Stiu ca v-a placut Ratatouille… chiar daca e doar o tocana, nu prea gustoasa.
(Sau nu se pricep aia din Nice s-o prepare asa cum trebuie)

Reformuland un “cliché” ajuns deja “famous”, Dinge sind so:
Oricine poate fi o vedeta. Chiar si tu.

Ce inseamna Vira? Cine sunt prietenii nostri?
Si de ce nu mai facem filme misto…?

Filmul asta o sa ramana ceva timp pe prima pagina. Am devenit peste noapte oameni seriosi, prezentabili si nu ne mai permitem bufonerii, jam sessionuri si filmulete prost editate&filmate.

Eu si Bogdan gasim din ce in ce mai putin timp ca sa ne vedem si sa facem chestii creative.
Sunt convins ca li se intampla tuturor. Si asa cum povesteau parintii nostri (provinciali sau nu) despre “Anii de liceu”, care nu se mai intorc, asa s-a intamplat.

Mi-e dor de Vali, dar nu de cel de-acum, intotdeauna “ocupat, blazat si workahoolic”.
De Razvan, atunci cand nu avea prietena si mai iesea din casa “cu baietii”.
Marius, cand nu vorbea englezeste prin Edinburgh.
Oana, cand nu era casatorita in Brasov si nu se mai deslipea de Bogdan.
Silviu, cand ii povesteam despre “voluptatea femeii”.
Stefan, maestrul chitarii.
Oana, cand nu stia ca Marius e indragostit.
Alexandra, care se lupta cu Cioran si Eliade, dupa niste piese de Korn.
pe Cezar nu-l vedeam prea des in perioada aia, schimba acoperisul.
de Elena nu mi-e dor.

Sigur ca as putea face o lista uriasa, dar se intelege ideea. Sunt nostalgic, in regresie, bate evolutia la usa mea si ma gaseste in negare. Sunt “poet, filozof si moralist”, de mana a doispea, imi place Paunescu si ascult Metallica. Nu vreau sa stiu cate statii sunt intre Unirea si Crangasi, nici ce concert smecher e in Preoteasa. Vin zilele liceului, Vlad joaca in “Suflete tari”, diriga imi cere sa cant la chitara pentru matematica. E greu sa iesi din casa dupa ora 8 seara. Spre deosebire de restul gastii, nu am internet.

Counting tiny little steps will be screened in the XVIII International Festival of Ethnological Film in Belgrade in the fall of October. So we will return to Belgrade soon.

De fapt, în viziunea lui Bogdan, există un loc gol, cu titlu de statut special, prin care se perindă anumite persoane de-a lungul timpului (bineînteles, în afară de Marius).

Iată totuşi că, spre surprinderea noastră, Amy face primul ei montaj. Eu doar am ajutat-o puţin, după ce m-a cicălit mult timp, de-a lungul şi de-a latul vacanţei de Paşti. Şi cine a fost cicălit vreodată, ştie ce randament se poate obţine din asta. Fiţi blânzi cu ea, vă rog, e la început şi cred că are nevoie de încurajări. A ales Nirvana şi Him pentru soundtrack, pentru că ne aminteşte de vremurile bune când aveam timp şi entuziasm (sau teribilism şi ignoranţă, depinde cum priveşti).

Din nefericire la mine încep examenele de luni şi nu voi putea să mă mai implic o perioadă în proiectele comune cu Bogdan (pe ale mele le-am îngheţat mai din timp). Sunt convins că acei dintre voi care aţi trecut prin licenţă mă veţi înţelege. Pentru ceilalţi, ţineti-ne pumnii, şi mie şi Alexandrei, care se luptă şi ea cu finalul de facultate din câte am înţeles de la întâlnire.

Voi, fraţilor, aţi lăsat postul ăla doar cu 15 comentarii, şi eu speram la un serial de talia celui de la Otv cu Elodia. Dar ce să-i faci, nu oricine ajunge Magda Ciumac peste noapte…

Îmi venise o idee de fată potrivită pentru PR, dar am uitat între timp. Poate îmi amintesc.

Update:  These dia-critics are such a big deal that we should better start writing in English. It’s a world wide fashion, anyway.

Da, vocea din spatele camerei nu e a lui Matei.
Dacă v-aţi uita la pagina noastră de prezentare aţi vedea că suntem destul de restrictivi când vine vorba de componenţa virafilms. Echipa virafilms e formată doar din mine şi Matei, chiar dacă oameni ca Anca, Ştefan, Răzvan, Irina, Simona, etc ne-au ajutat şi ne ajută constant (Marius are totuşi un statut special, că mai finanţează, el ar fi membru onorific). Acum, avem câteva idei mai vechi şi mai noi pe care vrem să le dezvoltăm cu Vali. Dacă ne surâd astrele, ne-am întinde chiar la un serial întreg. Dar şi în acest caz, spre dezamăgirea lui, Vali ar fi tot un colaborator.
Singură posibilitate de a deveni membru al echipei virafilms este să fii o fată şi să vrei să ne ajuţi la partea de PR. Se pare că începem proiecte mai serioase şi am avea nevoie de o minte limpede.
În concluzie, nu ştiu dacă mi-a ieşit, dar ideea este: căutăm o fată pentru PR! Abilă, subtilă şi şireată.

update(16.04): Adresa de email la care primim cv-uri este: bogdan@virafilms.com. Până astăzi au aplicat deja trei persoane .

Am putea spune că la întâlnirea Vira n-au existat incidente majore. Bineînţeles, eu nu sunt cel mai credibil observator, având în vedere că n-am decât o pereche de ochi şi nu ştiu ce semne s-au făcut pe la spatele meu. De exemplu am văzut o poză în care se dădea un concert spontan de drâmbă. Nu-mi amintesc de moment, aşa că n-am ce poveşti. Rog pe această cale pe cei care au fost deranjaţi de acel instrument mic şi enervant să bage câte-un comentariu.

Ar fi posibil (şi poate de preferat) un alt şir de IDPuri. Dar cred că toată lumea are pe buze o mare întrebare: s-a îmbătat Matei sau nu? Răspunsurile la această întrebare existenţială ne-ar putea scoate din beznă necunoaşterii şi am putea speră că orice altă întrebare am avea, îi vom găsi un răspuns. “Voi găsi izmene în carrefour?”, “Voi reuşi să-mi iau o cămaşa, măcar pentru anul viitor?”, “Oare o să iau licenţă?”, “Oare o să-l auzim vreodată pe Bogdan cântând?”, “Oare eu sunt beat în timp ce scriu asta?” şi multe alte întrebări nespuse şi negândite încă.

Cât despre statistici, putem spune că s-a întrunit un număr satisfăcător de participanţi. Nu am chef să număr, mai ales că unii au venit şi alţii au plecat (lucru normal, nu?), dar eu mă declar mulţumit. Ciudat e că Fani zicea cu 2 ore înainte (pe blog) că vine şi s-a întâmplat ceva cu el…Poate ne spune ce. Invitaţii au fost disciplinaţi, nu au adus golani, nu au spart sticle şi au plecat devreme acasă. Unii s-au plâns de fumul insuportabil şi de muzică dată prea tare. N-au antrenament, săracii. Despre asta poate să vă povestească Bogdan mai multe. Dar berea a fost foarte ieftină, zic eu.

Toată lumea ştie că se mai face o întâlnire în Bârlad, în perioadă Paştelui. Preţuri la bilete găsiţi pe infofer.ro, de cazare nu trebuie să va faceţi griji. Aşteptăm doritori. Lui Bogdan îi plac pozele Ancăi, chiar dacă ea e nemulţumită că n-a reuşit să facă nu ştiu ce setare. Apropo, Alex a plecat cu aparatul ei. Ce ziceţi de asta, era mai beat ca mine sau nu?
Şi la final, Vali a zis că se va ocupă de Cartea (mi s-a luat o piatră de pe inimă). Lumea a uitat de fază cu tricourile, dar e mai bine aşa, că oricum nu prea erau bani (e sărăcie, domnule). Sperăm că până la anul vom reuşi să cumpărăm un tricou (dacă nu creşte prea mult preţul între timp).

A, şi eu aş putea să postez un montaj cu ce s-a filmat pe-acolo, dar pentru asta trebuie să mă linguşiţi bine de tot, proporţional cu lenea mea. Săriţi cu comentarii, faceţi în aşa fel încât să cred că chiar vreţi să vedeţi ceva. Că am impresia că le fac degeaba şi muncesc destul de mult la ele (cacofoniile sunt intenţionate, aşa vorbesc io).
Hai lume, să facem postul asta cel mai comentat post de pe blog!