Artistii sunt: Alex (foto blog), Constantin (catalog, pagina 18), Irina (blog) si binenteles Matei (videoblog).

As solicita si recomanda atentia privitorilor in momentele 1.32, 2.13, 2,45, 3.30, 4,08 si inapoi 1.31.

lateredittwitter:
virafilms: matei are iar inspiratie: http://tinyurl.com/lkkjao
virafilms: 265 de oi trasnite http://tinyurl.com/n5essg
virafilms: ce e o dramba http://tinyurl.com/mezchv

Poate ma mobilizez totusi si trantez un montaj pentru un proiect nou, marca Vali, care cred ca o sa va placa. La proiectul lui Vali ma refer.

Sau daca reusesc sa ma conving ca merita postat, am un filmulet cu un chibrit. Unul special.

Pana una alta, e pace si frumos in cartierul meu, nu canta nici BUG Mafia nici La Familia in seara asta. A intrat concurenta in showbiz, concretizata in niste vietati necuvantatoare dar frumos ciripitoare. Ma bucur ca m-ati intrebat, va doresc si eu tuturor sanatate si numai bine.

Ca nu deviez prea tare de la subiect, ma gandeam sa povestesc cate ceva despre noi. Am fost zilele trecute (nu stiu cand, dar as putea afla foarte repede) la o conferinta sau un eveniment numit TEDx Bucuresti. Intrati pe ted.com si aflati acolo despre ce e vorba. Au fost cateva discursuri emotionante si ne-am facut niste relatii. Eu l-am sacait pe meseriasul (omul cu firele) de la acumlive.ro, Bogdan pe-o domnisoara pe care am uitat cum o cheama.

In rest, toate bune. Ma duc sa-mi cumpar o cutie de scobitori si o duzina de chibrituri. Am eu niste idei…

Pe 17 aprilie 2004, grupul vira a organizat primul concert la Iasi, cu melodii pe versurile lui Alexandru Malin Tacu. Un an mai tarziu, in aprilie 2005, Stefan, Razvan si cei doi autori ai acestui blog s-au intalnit si au pus la cale continuare proiectului Malini, iar apoi au intrat in scena Adi, Ramona, Dana si restul oamenilor care au fondat Asociatia Vira. Dar nu mai intram in detalii care sunt deja istorie. Ideea este ca ne-am intalnit si in anii urmatori, transformand astfel ziua de 17 aprilie in ziua vira .

In 2009, vrem sa facem din intalnirea anuala vira, un eveniment putin mai anarhic. Am trimis deja mail cu link catre acest post unor oameni care au avut conexiuni stranse cu vira  si ii rog sa o considere ca o invitatie. Pe langa asta, chiar simpla citire a acestei postari constituie o invitatie.

Pentru ca 17 este prea aproape de Paste, o sa ne vedem sambata 11 aprilie. Va rog sa confirmati pana duminica, prin orice mijloc de comunicare, daca vreti sa veniti in principiu. In felul asta vom avea timp sa facem o rezervare (mare, speram) in vreo bomba din centrul istoric.

Asteptam semne de la voi.

Bogdan si Matei

Asadar, cu o mica intarziere, incepem sa vorbim despre cel mai important proiect din cadrul Virafilms, documentarul despre dansurile Maruntele, inceput in mai 2007. Filmul terminat de curand, se numeste Trecusera doi cand m-am apucat de jucat, versiunea in engleza fiind Counting tiny little steps. Din echipa a facut parte si Simona care a mers cu noi pe teren, dar am primit si ajutor considerabil de la grupul nostru de prieteni (asupra acestui astept vom reveni mai tarziu, detaliat). In posturile viitoare vom povesti si cateva chestii interesante legate de folclorul din zona de mijloc a Moldovei. Acum ma grabesc sa trantesc o pagina cu poza de prezentare si un sinopsis direct in engleza.

Astfel, dupa ce i s-a stricat varza acum aproape un an, matei isi incearca de data asta norocul cu un jurnal online. link. Blogul este intens.

In alta ordine de idei, am terminat (in sfarsit) documentarul despre maruntele si suntem tare bucurosi/usurati. Vom posta in curand un trailer ceva.

Later edit: Lamurire, ca sa nu se faca legaturi nepotrivite intre titlu si text:) :
bogdan (28.01.2009 19:59:18): imi trebuie un cuvant
adela (28.01.2009 19:59:36): buburuza, e preferatul meu

Asadar, în exp 1 Matei spală trei bancnote şi le usucă. Filmul are doar două cadre, filmate acum mai bine de un an, pe când locuiam în piaţa trapezului (sălăjan). A profitat de faptul că nu mai mergea un cartuş de imprimantă şi s-a jucat cu tuşul (scoteam, împreună cu Adi, un numar din Ram). Ideea şi filmul în sine nu mă impresionează, însă m-a încântat lungimea primului cadru, care denotă o măsură a încăpăţânării sale. Are şi o valoare documentară, modul în care sterge el fiecare bancnotă, îmi aminteşte de ritualul matinal de absorţie a fiecărui firicel de praf de pe tastatura laptopului.

A se observa cele două bokkenuri de pe perete.

Poze de la spectacolul care a avut loc la Colegiul Naţional Mihai Eminescu, Iaşi, 2 octombrie.

(Mai multe fotografii facute de Anca, aici )

Doamna profesoară Gabriela Chiran, a deschis evenimentul, vorbind despre fostul ei elev Alexandru Mălin, apoi a prezentat proiectul nostru.

Matei şi Ştefan au cântat 14 piese; s-au folosit chitări clasice, păstrându-se aceeaşi asociere nedorită cu folkul ca şi în concertele anterioare. Melodiile (în ordinea interpretării): Cristal, Călătorul Profund, Doina Poesis, Florile Sângelui, În Noaptea Aceea, Statie Facultativă, Haiku, Eroii, Haiku (”Chipul din Singurătate..”), Tremurul Nopţii, Lacrima Ironică, Legenda Umbrei de Fildeş (muzica Răzvan Goga), Iluminare, Suflet de primăvară.

Mulţumirile principale merg la familia Tacu pentru sprijinul constant şi finanţarea venită prin Fundaţia “Primăvara Lumii” şi la doamna profesoară Gabriela Chiran pentru amabilitate şi organizarea din liceu, apoi la Anca pentru poze, lui Lucian pentru inspiraţie şi încurajări, Danei pentru feedback, lui Dan pentru ajutor la proiecţie şi filmat. Mulţumirile speciale sunt pentru Andreea care ne-a cazat şi hrănit.